luni, 22 februarie 2010

Tristan şi Isolda


Glumele mele sunt ca vinurile vechi.
Iar vinurile vechi sunt ca benzile desenate: doar cunoscătorii le gustă ;)

În desenul ăsta cu glumiţă literar-istorică am evocat nu numai pe Isolda, dar şi pe Tristan Tzara, cel mai coios poet român după Eminescu. Serios, omul a revoluţionat ARTA. Mă gândesc că îl iertăm că nu ştia să vrăjească.

Ce bine pică glumele ăstea despre dragoste acuma, de Dragobete!
Vă iubesc pe toţi, bă!

Un comentariu:

P. Ionescu spunea...

ai un blog f vesel si (totusi)... profund.

bravo.