joi, 24 aprilie 2008

Ultimul festin al regelui

Într-o vreme uitată de demult, trăia un rege împreuna cu regina sa şi cei doi copii. Castelul regelui era pe o stâncă mare, golaşă, înconjurată de o pădure deasă.
Regele dădea deseori mari petreceri la castel: festine uriaşe, cu mese îmbelşugate, cântăreţi şi distracţie. La astfel de festine, nobilii, dar şi alţi regi, veneau şi degustau cele mai alese vinuri din beciurile domneşti, şi se distrau alături de cele mai frumoase fete din împărăţie. La astfel de festine, imoralitatea era la ea acasă.
Într-o zi, înaintea unei alte sărbători la palat, un cântăreţ misterios se recomandă regelui. La înfăţişare, era înalt şi uscăţiv, cu plete negre şi ochi iuţi şi vicleni. Regele îl invitase să-i cânte la masă, însă ceea ce el nu ştia era că minestrelul era Diavolul însuşi.
Cînd a venit ziua petrecerii, toţi invitaţii erau încântaţi de noul cântăreţ. Muzica lui răsuna în sala de marmoră, iar tonurile ei parcă mai mult îi aţâţa pe nobili şi regi să bea mai mult, să fie mai veseli şi mai guralivi. În scurt timp, muzica aproape nu se mai auzea din cauza mesenilor. Atunci, Diavolul se opri din cântat şi, la rugăminţile regelui, începu să spună ghicitori şi glume, asemeni unui bufon. "Cavalerul de acolo îl vedeţi? Degeaba poartă semnul crucii: a legat aseară un pact cu trei vrăjitoare!" Brusc, în toată sala a izbucnit un râs nebun, diavolesc, deşi toţi ştiau că ceea ce a zis cântăreţul e adevărat. "Uitaţi-l pe ducele acela care cere de la ţărani mai mulţi bani decât trebuie!" Din nou, râsete haotice. "Doamna aceea frumoasă? Aveţi grijă la pahare: a pus otravă în băuturile tuturor celor şapte soţi ai ei!" Şi glumele Diavolului continuau; mesenii ştiau că toate acestea sunt adevărate, însă un râs puternic îi cuprinse pe toţi, o manie de neexplicat îi forţa să râdă.
Când această nebunie atinse apogeul, diavolul urlă: "ŞI CEI DOI COPII AI REGELUI? SUNT ODRASLELE CAVALERULUI DE LÂNGĂ REGINĂ, CĂREIA ÎI TOT FACE OCHI DULCI!" Atunci, pe rege îl năpăsti un râs sălbatic şi tăie capul reginei dintr-o mişcare. Cavalerul cu pricina, şi el râzând, înfipte sabia în rege şi curând, toţi mesenii âncepură să se lupte şi să se omoare între ei, încă râzând cu hohote. Cântăreţul se depărtă încet de masacru şi ştia, că de acum înainte, nu vor mai fi festine la castel.

duminică, 6 aprilie 2008

Puterea de a fi rau




Voltaire-cantaret american.
Ca sa incep si blogul de astazi, vreau sa zic ca de cand ma stiu m-au fascinat personajele negative din...orice, de fapt. Cand eram mic si citeam un basm, in gand imi doream ca balaurul sa-l prinda pe Fat-Frumos si sa-l taie in sapte bucatele (cate una pentru fiecare cap)
Da, asa e. Ma atrag personajele negative care stiu ce vor si stiu cum sa faca rost de ceea ce vor. Personajele ingamfate, inteligente, macabre etc etc...Si pana acum nu mi-am dat seama de ce.
Pana acum. Am realizat ca a fi rau inseamna a fi puternic. Cum asa? Uite: Daca eu as vrea sa fac rau cuiva, mai devreme sau mai tarziu m-ar macina sentimentele de vinovatie. Constiinta iti sta in cale. Constiinta, hranita cu toate acele principii ale moralitatii, de la Moise incoace: "sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu minti..." Dar daca cineva ar reusi sa inlature constiinta, sa faca rau intentionat, atunci acel cineva a reusit sa se stapaneasca pe sine. A reusit sa se controleze, si odata cu el, si constiinta. Iar pentru mine, faptul de a-ti controla total toate gandurile/sentimentele reprezinta atingerea unui plan mai inalt. Ori asta, ori esti nebun, si atunci chiar nu te poti controla. (cam ca individul din dreapta; cine-l mai tine minte? Asa e, "Batman" e un film de milioane.)
Asadar, concluzie: Ce concluzie? Daca vreti sa fiti rau, invatati sa va controlati sau cedati nervos pana la un grad periculos de nebunie.



Va saluta Nilu'.

joi, 3 aprilie 2008

Animale si/sau oameni

Mi-am descoperit o noua pasiune: Ilustratiile din cartile de copii. Insa nu orice fel de carti, ci acelea vechi, din epoca victoriana, unde toti purtau fuste lungi, palton si joben...Insa ilustratiile care ma atrag cel mai mult sunt cele cu animale. Si totusi, n-am idee de ce.

Nu conteaza. Priviti, dragi cititori, cateva din preferatele mele: